Uniunea Europeana

Maria Burada

În secolul al XIX-lea prezența femeilor în calitate de traducători sau autori s-a făcut simțită începând cu anul 1835, atunci când Catinca Sâmboteanu traduce o carte de moravuri, și nu una științifică sau educațională, așa cum ar fi fost de așteptat. Interesul pe care l-a trezit această traducere a fost unul incontestabil.

Elisabeta Știrbei, soția viitorului domitor Barbu Știrbei, a tradus și publicat în anul 1839 opera “Educația copiilor”, aparținând lui Jeanne-Louise Campan. Traducerea prințesei s-a retipărit zece ani mai târziu după ce soțul ei a devenit domn, preocupările prințesei fiind în strânsă legătură cu măsurile luate în vederea modernizării societății.

În acea perioadă erau preferate traducerile lucrărilor cu un caracter recreativ, până în 1860 doar câteva femei reușind să se facă remarcate în acest domeniu: Alexandrina Magheru, Ecaterina Bilciurescu, Sofia Cocea, Maria Ioranu, Maria Burada. Cu mici excepții, aceste doamne nu se născuseră în marile familii nobiliare, provenind în marea majoritate din burghezia în formare.

Schiavoni Giovanni - Vorniceasa Maria Burada
Maria Burada  – Pictură de şevalet – Muzeul Naţional de Artă al României – BUCUREŞTI

Printre acestea s-a remarcat Maria Burada, născută la Iași, în familia Isăcescu, profesoară de limbi străine și traducătoare a piesei Clopotarul de la Sf. Pavel de Joseph Bouchardy⁠. Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un larg ecou în publicul ieșean din preajma anului revoluționar 1848. De altfel, casa familiei Burada a fost locul de întâlnire a marilor artiști ai scenei ieșene, locul în care ideile profund patriotice au căpătat forme artistice în preajma momentelor istorice din 1848 și 1859, și locul unde au răsunat pentru prima oara în Moldova pagini din muzica universală.

Maria a primit o educație aleasă, cunoștea mai multe limbi străine: greacă, franceză, rusă și germană.  A înfiinţat şi a condus un pension de fete la Iaşi (1831), primul de acest fel fondat de români.

S-a căsătorit în 1830 cu avocatul și vechilul Tudorache Burada. Cei doi au oferit libertatea celor cinci copii ai lor să-și aleagă meseriile dorite. Astfel, primul fiu Gheorghe Burada a devenit un mare compozitor, fiind considerat fondatorul Corului Mitorpoliei Moldovei, în timp ce Teodor Burada, cel de-al doilea fiu al familiei, a devenit un mare folclorist, etnograf și muzicolog.

Teodor Burada este cel care a descoperit într-un anticariat din Istanbul manuscrisul lui Dimitri Cantemir “Cartea științei muzicii”, fiind primul muzicolog care a analizat această lucrare și compozițiile incluse în ea. De asemenea, Teodor Burada a descoperit în 1884 fragmente de ceramică și figurine din teracotă în apropierea satului Cucuteni, fapt care a condus la descoperirea culturii Cucuteni, una din cele mai vechi culturi din Europa.

Maria Burada s-a stins din viață la Iași, în data de 11 februarie 1886, la vârsta de 73 de ani.

Close Menu
EnglishGermanItaly