Comunicarea lingvistică este „conditio sine qua non” în viaţa de zi cu zi a oamenilor ca unitate socială, iar această comunicare are ecou si în procedurile judecătoreşti. Prima facie, limba de comunicare în cadrul procedurilor penale pare a fi un lucru de necontestat şi de la sine înţeles nu doar pentru persoanele fără studii juridice, ci uneori şi pentru experţii juridici. Prin urmare, este necesar să subliniem de la început importanţa aspectelor despre care vor scrie.
               Din punct de vedere metodologic, cel mai bine este să realizăm această conştientizare în situaţii reale şi nu ipotetice: în primul exemplu din viaţa reală prezentăm cazul tragic care a avut loc în anul 2015 în Spania, unde o adolescentă olandeză în vârstă de 15 ani, în timp ce se afla în vacanţă, a făcut aşa zisul bungee jumping aruncându-se de pe podul Cabezon de la Sal. Este vorba despre o săritură de pe pod sau de pe o construcţie similară (de exemplu viaduct sau macara înaltă) astfel încât săritorul este legat de picioare cu unul din cele două capete ale unei corzi elastice, în timp ce celălalt capăt este legat de construcţia de pe care se efectuează săritura. Coarda elastică are funcţia de decelerare şi de oprire a căderii săritorului în aer, după care acesta se eliberează din coardă frânghia şi finalizează aventura în condiţii de siguranţă. Cu toate acestea, în cazul tinerei olandeze, instructorul era un spaniol care nu vorbea bine limba engleză, limbă în care cei doi comunicau de altfel. După ce i-a legat coarda elastică de picioare, înainte ca acesta să lege cealaltă parte a corzii de construcţia podului, instructorul spaniol, cu intenţia de a o avertiza, i-a spus fetei din Olanda „No jumpl”, adică „Nu sări!”. Dar aceasta a înţeles cuvintele pronunţate de instructor ca „Now jump!“, respectiv „Sari acum!“. Ca urmare a modalităţii în care a înţeles cele pronunţate de instructor, fata a sărit de pe pod în momentul în care coarda elastică nu era legată de construcţia podului şi astfel a decedat. Se poate afirma cu certitudine că nu s-ar fi ajuns la o astfel de consecinţă tragică dacă instructorul spaniol ar fi spus „Don’t jump!” sau orice altă formulă lingvistică similară din limba engleză care să fi însemnat interdicţia de a sări. 

               Al doilea exemplu se referă la practica profesională şi ilustrează importanţa comunicării, respectiv înţelegerii în cadrul procedurilor penale. Anume, acuzata din cadrul unei proceduri penale a fost acuzată de tentativă de omor a soţului său deoarece l-a înjunghiat pe acesta cu cuţitul după o ceartă. Ca dovadă că nu a comis această infracţiune, acuzata a transmis instanţei procesul verbal emis de Tribunalul canadian Queen’s Bench, Calgary, care conţinea şi fapte cu privire la tentativa de omor. Respectivul proces verbal, care a fost tradus în limba croată de către un traducător autorizat de limba engleză, cuprindea declaraţia victimei „…soţia m-a înjunghiat după ce am sugrumat-o eu pe ea.“ Cu alte cuvinte, din declaraţia astfel tradusă rezulta că acuzata l-ar fi înjunghiat deoarece victima a sugrumat-o anterior, iar acea înjunghiere ar fi fost legitimă apărare, respectiv un act întreprins în stare de apărare necesară. în conformitate cu legislaţia penală materială croată, apărarea necesară exclude ilegalitatea faptei. Cu toate acestea, instanţa a solicitat de la traducătorul autorizat de limba engleză care a efectuat traducerea menţionată şi a obţinut originalul procesului verbal tradus. Cu toate acestea, în procesul verbal respectiv, la declaraţia victimei era menţionat: „she stabbed me, but not after I choked her as she swears”, adică: „ea m-a înjunghiat, dar nu după ce am sugrumat-o eu, cum a jurat ea…“. Cu alte cuvinte, traducerea era, prin conţinutul său, chiar contrară conţinutului originalului.  Este vorba despre o eroare de traducere sesizată de instanţa de judecată, nu de victimă (care, de altfel, a petrecut o parte importantă din viaţă în Canada), şi nici de mandatarul acesteia. Acest lucru trebuie subliniat ca un acces facil la probleme de traducere şi interpretare în cadrul procedurilor penale, atât de către traducătorul autorizat cât şi de părţi şi mandatarii procesuali ai acestora care prin natura poziţiei lor din cadrul procedurii ar trebui să fie în mod special proactivi în ceea ce priveşte administrarea probelor în cadrul şedinţei de judecată.

               Considerăm că aceste două evenimente reale, fiecare în felul său, confirmă că aspectele legate de traducere şi interpretare reprezintă un aspect extrem de important al procedurii penale prin repercusiunile pe care acestea le pot produce.

Autori: Marijan BITANGA, Simona FRANGULOIU, Fernando SANCHEZ – HERMOSILLA